93
Stenoza spinală este o afecțiune care apare atunci când canalul spinal sau foramenul neural se îngustează, ceea ce poate duce la compresia măduvei spinării sau a nervilor spinali.
Aceasta poate fi cauzată de o serie de factori degenerativi, genetici, traumatisme și alte afectiuni patologice.
Mai jos sunt prezentate principalele cauze identificate în literatura de specialitate:
1. Degenerarea discurilor și osteoartrita
- Pierderea spațiului intervertebral și formarea osteofitelor (proeminențe osoase) reprezintă una dintre cauzele frecvente ale stenozei spinale, mai ales la vârstnici. De asemenea, hipertrofia ligamentului galben contribuie la această îngustare .
- În plus, stenoza lombară poate fi cauzată de modificări degenerative precum spondilolisteza (alunecarea vertebrelor) și hernia de disc.
2. Factori genetici și moleculari
- Stenoza spinală are și o componentă genetică semnificativă.
- Studiile arată că osificarea ligamentului longitudinal posterior (OPLL), hipertrofia și osificarea ligamentului galben (HLF/OLF), precum și osteoartrita articulațiilor fațetare (FJ) sunt asociate cu gene care controlează factorii de creștere transformați beta (TGF-β) și proteina morfogenetică osoasă 2 (BMP-2).
- Acești factori contribuie la formarea excesivă de țesut osos în canalul spinal .
3. Modificări traumatice sau patologice
- Traumatismele și fracturile coloanei vertebrale pot contribui la stenoza spinală.
- De asemenea, tumorile și alte leziuni patologice pot îngusta canalul spinal, exercitând presiune asupra măduvei spinării și a rădăcinilor nervoase.
4. Hernia de disc și spondilolisteza
- Hernia de disc apare când nucleul pulpos se deplasează și exercită presiune asupra nervilor spinali.
- Acest lucru poate duce la îngustarea canalului spinal și la simptome de stenoză.
- Spondilolisteza implică alunecarea vertebrelor, care îngustează spațiul dintre vertebre și comprimă rădăcinile nervoase .
5. Hipertrofia ligamentului galben
- Un alt factor major în stenoza spinală este hipertrofia ligamentului galben, un ligament care sprijină coloana vertebrală și care, odată îngroșat, poate ocupa spațiul canalului spinal, îngustându-l și exercitând presiune asupra măduvei spinării.
6. Osificarea ligamentului longitudinal posterior (OPLL)
- Osificarea ligamentului longitudinal posterior este o cauză mai rară, dar semnificativă, a stenozei spinale, în special la nivelul coloanei cervicale.
- Această afecțiune implică formarea excesivă de os în canalul spinal, care poate ocupa până la 80% din spațiul disponibil, ducând la mielopatie severă și, în unele cazuri, permanentă.
7. Modificări congenitale
- Stenoza spinală poate fi, de asemenea, o boală congenitală, unde pacienții se nasc cu un canal spinal mai îngust decât normal, ceea ce îi face predispuși la dezvoltarea simptomelor mai devreme în viață .
Diagnosticul stenozei spinale implică o combinație de examinare clinică și tehnici imagistice.
Studiile relevă că semnele radiologice și simptomele clinice nu sunt întotdeauna corelate, ceea ce face diagnosticarea complexă.
1. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM)
- RMN este considerată cea mai eficientă metodă de diagnostic pentru stenoză spinală. Deși este foarte sensibilă, studiile arată că mulți pacienți asimptomatici prezintă semne de stenoză la IRM.
- De asemenea, dimensiunile canalului spinal în timpul IRM-ului nu corelează întotdeauna cu severitatea simptomelor.
- Radiografiile și tomografiile computerizate (CT), sunt folosite pentru a evalua modificările degenerative, dar pot să nu fie suficiente pentru a stabili cauza simptomelor .
2. Examinarea clinică și istoricul medical
- Diagnosticul stenozei spinale se bazează pe prezența unor simptome precum durerea la nivelul membrelor inferioare și claudicația, care se agravează în timpul extensiei coloanei vertebrale și se ameliorează prin flexie.
- Examinarea fizică poate detecta anomalii precum mersul cu baza largă sau semne neurologice minore.
3. Electromiografie (EMG) și teste neurofiziologice
- Testele electrodiagnostice – electromiografia, pot fi utile pentru a detecta semne de afectare nervoasă, dar nu sunt considerate standard pentru diagnosticarea stenozei spinale.
- Aceste teste sunt complementare examenului neurologic și pot ajuta la identificarea cauzelor în cazurile mai puțin clare .
4. Rolul examinării fizice și corelarea cu imaginile radiologice
- Un studiu clinic care a comparat impresiile clinice cu rezultatele radiologice a constatat că îngustarea canalului spinal observată radiologic este adesea mai extinsă decât simptomele raportate de pacienți, subliniind dificultatea în corelarea exactă a semnelor radiologice cu severitatea clinică .
5. Corelarea simptomelor și intervențiilor chirurgicale
- În cazurile severe de stenoză lombară, intervenția chirurgicală poate fi indicată după 3-6 luni de tratament conservator.
- Cu toate acestea, decizia de intervenție chirurgicală ar trebui să se bazeze pe o evaluare completă a simptomelor clinice, a constatărilor imagistice și a riscului de complicații .
Cele mai citite articole
Programează-te acum pentru un RMN Coloană !
RMN Bucuresti
Strada Răcari 6A, București 031827
Telefon – 0751781369