Care este situatia politica din Turcia?

Publicat: Expresul
situatia politica din turcia

Contextul istoric al politicii turce

Situatia politica din Turcia este adanc inradacinata in contextul sau istoric, un factor esential pentru a intelege complexitatea actuala a tarii. Turcia, fondata in 1923 de Mustafa Kemal Ataturk, a fost conceputa ca un stat laic si democratic, desi cu o puternica influenta militara asupra politicii. In deceniile care au urmat, Turcia a oscilat intre perioade de guverne civile si lovituri de stat militare. Aceasta dualitate a influentat profund structura politica a Turciei, creand o scena politica dinamica si adesea imprevizibila.

In 1980, un alt lovitura de stat militara a remodelat in mod semnificativ arena politica a Turciei. Constitutia adoptata in 1982 a consolidat puterea presedintelui si a fortelor armate, stabilind un cadru semi-democratic care a persistat pana in prezent. Aspecte importante, cum ar fi libertatea presei si a drepturilor minoritatilor, au ramas intotdeauna sub presiune, in ciuda aspiratiilor pro-democratice.

In ultimele doua decenii, Partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP), sub conducerea lui Recep Tayyip Erdogan, a marcat o schimbare notabila in politica Turciei. De la preluarea puterii in 2002, AKP a transformat radical Turcia, de la rolul sau in politica interna pana la cel pe scena internationala. Erdogan, fost prim-ministru si actual presedinte, a modificat sistemul politic transformand Turcia intr-o republica prezidentiala.

Acest context istoric este esential pentru a intelege evolutia recenta a Turciei si provocarile sale politice actuale. Transformarile semnificative din ultimele decenii, alaturi de mostenirea istorica a loviturilor de stat, continua sa influenteze dinamica politica a tarii. Aceasta complexitate este cheia pentru a aprecia situatia politica prezenta si viitoarele directii posibile.

Relatia Turciei cu Occidentul

Relatia Turciei cu Occidentul, in special cu Uniunea Europeana si Statele Unite, a fost intotdeauna una complexa si dinamica. Turcia este membru NATO din 1952, un rol care a fost considerat esential in timpul Razboiului Rece pentru pozitionarea strategica a tarii in regiunea Mării Negre si la granita cu Uniunea Sovietica.

Cu toate acestea, relatiile Turciei cu Occidentul au fost adesea tensionate. In ultimii ani, aceste tensiuni s-au amplificat din cauza mai multor factori. Un punct principal de controversa este abordarea Turciei fata de drepturile omului si libertatea presei, aspecte criticate de Uniunea Europeana. De asemenea, evolutiile politice interne, inclusiv tentativa de lovitura de stat din 2016 si masurile represive ulterioare, au ridicat ingrijorari in randul liderilor occidentali.

Pe de alta parte, Turcia a avut divergente cu SUA in privinta sprijinului american pentru grupurile kurde din Siria, pe care Ankara le considera organizatii teroriste. Aceste conflicte au dus la o racire a relatiilor bilaterale intre cele doua tari. Cu toate acestea, Turcia ramane un aliat important in cadrul NATO, contribuind la operatiunile militare in diferite regiuni.

Relatia cu Uniunea Europeana este si ea complexa. Turcia a depus cererea de aderare la UE in 1987, dar procesul de negociere s-a lovit de numeroase obstacole. Problema Ciprului si ingrijorarile legate de statul de drept si democratie in Turcia au blocat progresele in aceasta directie. Desi relatia politica este complicata, Uniunea Europeana ramane unul dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Turciei.

Politica interna si transformarile recente

Politica interna a Turciei a trecut prin transformari semnificative in ultimii ani, pe masura ce presedintele Recep Tayyip Erdogan si partidul sau, AKP, au consolidat puterea. In 2017, un referendum constitutional a aprobat trecerea de la un sistem parlamentar la unul prezidential, conferind presedintelui puteri extinse. Aceasta schimbare a fost motivata de dorinta de a asigura o guvernare mai stabila si eficienta, dar criticii sustin ca a condus la o concentratie periculoasa de putere.

Guvernul lui Erdogan a fost acuzat de autoritarism, pe fondul masurilor dure impuse dupa lovitura de stat esuata din 2016. Mii de persoane, inclusiv jurnalisti, academicieni si oponenti politici, au fost arestati, iar organizatii media au fost inchise. Aceste actiuni au ridicat ingrijorari semnificative in randul grupurilor pentru drepturile omului si al organizatiilor internationale.

Pe langa aceasta, in 2018, economia Turciei a inceput sa se confrunte cu dificultati majore, inclusiv inflatie ridicata si depreciere a lirei turcesti. Guvernul a fost criticat pentru politicile economice, care, potrivit multor analisti, au accentuat aceste probleme. Cu toate acestea, Erdogan a reusit sa pastreze un suport semnificativ in randul alegatorilor, datorita promisiunilor de stabilitate si dezvoltare economica.

In ciuda acestor provocari, Erdogan si AKP au ramas puternici pe scena politica interna, cu o opozitie fragmentata care a avut dificultati in a capitaliza nemultumirea publica. Turcia s-a confruntat cu alegeri locale in 2019, care au aratat totusi o oarecare slabiciune pentru AKP, in special in orasele mari precum Istanbul si Ankara, unde opozitia a inregistrat victorii semnificative.

Provocarile economice

Turcia se confrunta cu provocari economice considerabile, care au un impact direct asupra stabilitatii politice și sociale. Potrivit datelor publicate de Institutul de Statistica din Turcia, inflatia a atins in 2023 un nivel de aproximativ 70%, unul dintre cele mai ridicate din ultimele decenii. Fluctuatiile economice s-au intensificat dupa o serie de decizii politice controversate privind ratele dobanzilor si managementul monetar. In ciuda apelurilor economistilor de a ridica ratele dobanzilor pentru a combate inflatia, Erdogan a continuat sa sustina politici de mentinere a dobanzilor scazute.

Problemele economice ale Turciei sunt exacerbate de datoria externa considerabila si de dependenta de investitiile straine pentru finantarea deficitului de cont curent. Conform Bancii Centrale a Turciei, datoria externa bruta a tarii a ajuns la aproximativ 450 de miliarde de dolari in 2023. Acest nivel ridicat de indatorare a creat vulnerabilitati semnificative, in special in contextul volatilitatii valutare si al incertitudinii politice.

In acest context economic dificil, guvernul turc a incercat sa implementeze mai multe masuri de stimulare economica. Acestea includ:

  • Investitii in infrastructura pentru a stimula cresterea economica pe termen lung.
  • Sustinerea sectoarelor strategice precum agricultura si turismul.
  • Acordarea de subventii si stimulente pentru intreprinderile mici si mijlocii.
  • Initiative de digitalizare pentru a imbunatati eficienta operatiunilor guvernamentale.
  • Programe de formare profesionala pentru a imbunatati calificarile fortei de munca.

Cu toate acestea, efectele acestor masuri sunt limitate de instabilitatea politica si de lipsa de incredere a investitorilor. Turcia are nevoie de reforme structurale profunde pentru a aborda provocarile economice pe termen lung, dar aceste reforme sunt adesea ingreunate de tensiunile politice si de opozitia interna.

Problematicile sociale si drepturile omului

Aspectele legate de drepturile omului si libertatile civile din Turcia au fost subiecte de ingrijorare pentru comunitatea internationala si organizatiile de drepturile omului. Human Rights Watch si Amnesty International au raportat in repetate randuri despre incalcari ale drepturilor omului in Turcia, inclusiv arestari arbitrare, cenzura media si persecutii ale opozitiei politice.

Dupa tentativa de lovitura de stat din 2016, guvernul lui Erdogan a instituit starea de urgenta, care s-a prelungit pana in 2018, permitand autoritatilor sa extinda masurile represive. Aceasta perioada a fost marcata de arestari in masa, inclusiv a unor jurnalisti si activisti, si de inchiderea mai multor organizatii non-guvernamentale. Potrivit Comitetului pentru Protectia Jurnalistilor, Turcia a fost una dintre tarile cu cel mai mare numar de jurnalisti incarcerati.

De asemenea, drepturile minoritatilor, in special ale kurdilor, au fost o problema sensibila in Turcia. Conflictul de lunga durata cu militantii kurzi din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a dus la tensiuni etnice, iar politicile guvernamentale au fost adesea criticate pentru marginalizarea comunitatii kurde.

Conform lui Andrew Gardner, cercetator principal al Amnesty International pentru Turcia, "situatia drepturilor omului in Turcia a cunoscut un declin constant, cu un guvern care pare sa nu fie dispus sa tolereze nicio forma de disidenta". Pentru a imbunatati situatia, specialistii sugereaza ca Turcia trebuie sa revina la respectarea normelor democratice si a statului de drept, asigurand libertatea presei si un proces echitabil pentru toti cetatenii sai.

Rolul Turciei in geopolitica regionala

Turcia joaca un rol central in geopolitica regionala datorita pozitiei sale strategice la intersectia dintre Europa, Asia si Orientul Mijlociu. Aceasta pozitionare i-a conferit un rol influent in mai multe conflicte regionale si in negocierile diplomatice.

In Siria, Turcia a fost un jucator cheie in conflictul civil, sustinand diverse grupuri de opozitie si intervenind direct in operatiuni militare de-a lungul granitelor sale sudice. Ankara a gazduit, de asemenea, milioane de refugiati sirieni, gestionand una dintre cele mai mari crize umanitare ale deceniului. In relatiile cu Rusia, Turcia a navigat un echilibru delicat, avand atat cooperari (cum ar fi achizitia sistemului de aparare S-400) cat si conflicte, cum ar fi sprijinul diferitelor parti in razboiul din Siria.

Relatia cu Grecia si conflictul din Cipru continua sa fie surse de tensiune in regiunea Marii Egee. Disputele asupra drepturilor maritime si a resurselor de hidrocarburi sunt controversate, in timp ce negocierile asupra Ciprului nu au oferit solutii durabile.

In contextul Orientului Mijlociu, Turcia a cautat sa-si extinda influenta prin diverse aliante si colaborari, inclusiv cu Qatar si alte state din regiune. Politica sa externa a devenit mai assertiva in ultimii ani, incercand sa-si consolideze pozitia ca un lider regional. Cu toate acestea, actiunile sale sunt atent monitorizate de aliatii occidentali si de rivalii sai regionali.

Perspective si viitor

Avand in vedere toate aceste aspecte, viitorul politic al Turciei ramane incert si plin de provocari. Pe de o parte, Erdogan si partidul sau AKP se confrunta cu presiuni economice si o opozitie tot mai vocala, aspecte care ar putea afecta stabilitatea regimului. Pe de alta parte, abordarile autoritare si politicile externe indraznete sugereaza o dorinta de a mentine si chiar extinde influenta politica interna si externa.

Reformele economice si masurile pentru a restabili increderea investitorilor vor fi esentiale pentru a stabiliza economia Turciei. In acelasi timp, imbunatatirea situatiei drepturilor omului si a relatiilor cu Occidentul ar putea contribui la o mai mare stabilitate politica.

Specialistii precum profesorul Henri Barkey, expert in politica turca la Universitatea Lehigh, sugereaza ca "Turcia trebuie sa abordeze atat problemele interne cat si pe cele externe cu o strategie coerenta si o abordare deschisa pentru a-si depasi dificultatile actuale." Perspectivele economice, sociale si politice ale Turciei vor depinde in mare masura de capacitatea sa de a se adapta la schimbarile interne si externe si de a naviga printre provocarile complexe ale unei lumi in continua evolutie.

Articole Asemanatoare