UN CAZ FĂRĂ PRECEDENT AR PUTEA ACUM NU NUMAI SĂ O VINDECE DE MĂRIRE PE JUDECĂTOAREA DRĂGUŢ, dar să-i şi clatine scaunul de magistrat. Dosarul unui întreg şir de falsuri grosolane (acceptate şi folosite de judecătoare, în complicitate cu alţi colegi de-ai săi, pentru a cadorisi cu un imobil de miliarde un om de afaceri) iese la rampă. Un dosar care ar putea constitui un studiu de caz al procurorilor DNA – în cazul în care aceştia ar decide că şi în magistratură trebuie să se facă ordine.

GIGI MITRACHE, directorul general al SC Metal-Lemn, a pus ochii pe o casă boierească situată chiar în centrul Craiovei, pe Lipscani, imobil al cărui proprietar, Mihail Vâlceanu, fără moştenitori, a decedat demult. Şi pentru că omul are relaţii la Judecătoria şi Curtea de Apel Craiova, iar o cerere de retrocedare a bunului imobil, pe Legea 10/2001, ar fi scos, poate, la iveală faptul că nu are nici în clin, nici în mânecă cu casa, Mitrache s-a folosit de altă modalitate de a intra în posesia ei: instanţa. Partea cu judecătorii fiind rezolvată, mai rămânea doar confecţionarea de acte, pentru ca dosarul să aibă credibilitate.

ŞI S-AU FĂCUT ACTE FALSE. Astfel, bossul de la Metal–Lemn a scos la înaintare un nume: Valentina Banner Niculiţă, pe care n-a văzut-o nimeni, niciodată, dar care ar fi moştenitorea lui Vâlceanu. Femeia misterioasă (al cărei “domiciliu stabil“ apare când în Craiova, când în Bucureşti, când în Germania) îi face o procură lui Mitrache, pentru ca acesta s-o reprezinte în instanţă, cu scopul de a i se retroceda casa de pe Lipscani nr. 24. Procura, depusă la dosarul cauzei, este o simplă coală, neştampilată, neautentificată la notar. Gigi Mitrache depune, din partea lui Niculiţă, şi un certificat dubios de moştenitor, încheiat la un notar public, Lidia Mihăescu Neacşu, din Bucureşti. Notar care nu există nici în Capitală, nici în altă parte a ţării, conform adresei emisă către redacţia noastră de însuşi preşedintele Consiliului Naţional al Notarilor Publici din România. Dosarul ajunge la Judecătorie, unde magistratul Daniela Mecleneanu, din motive doar de ea ştiute, ia act de falsuri (deşi acestea pot fi observate cu uşurinţă de oricine) şi consideră că, prin ele, Nicoliţă, respectiv Mitrache, “fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat“. Aşa că obligă Primăria Craiova şi RAADPFL, care deţineau bunul imobil şi fuseseră acţionate în judecată de către Mitrache, “să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, reclamantului, imobilul situat pe strada Lipscani, nr. 24, fost 30 Decembrie nr. 32”.

INSTITUŢIILE CRAIOVENE PĂGUBITE fac recurs, iar cauza se judecă la Tribunalul Dolj. Unde completul, format din judecătoarele Adina Ponea şi Gabriela Ionescu, observând întregul şir de falsuri, invocă – “reclamantul nu face dovada că este moştenitorul lui Vâlceanu Mihail“ şi anulează, prin Decizia Civilă nr. 182, sentinţa ilegală a judecătoarei Mecleneanu. De asemenea, Tribunalul mai sesizează un aspect: că Nicoliţă nu făcea nici dovada că ar fi descendenta craioveanului Mihail Vâlceanu, ci al bucureşteanului Ion Vâlceanu, care nu a avut niciodată vreo casă în Craiova, ci un apartament în Bucureşti. Nicoliţă, prin procuratorul Mitrache, atacă soluţia dată de Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, unde dosarul se judecă de un complet format din magistraţii Paula Păun, Costinela Sălan şi Vasile Catană. Care şi ei, la rândul lor, resping acţiunea reclamanţilor, dând o sentinţă irevocabilă, prin care se menţine decizia Tribunalului Dolj şi prin care Mitrache părea că pierduse definitiv şansa de a câştiga imobilul atât de râvnit.

PIERDERE APARENTĂ ÎNSĂ, pentru că Mitrache face, tot la Curtea de Apel craioveană, o contestaţie în anulare. Alt complet de judecată, alte perspective, de această dată, pentru falsificator. Este momentul când în scenă intră judecătoarea Nela Drăguţ. De aici înainte, ceea ce s-a întâmplat la Curtea de Apel este de neimaginat.

NELA DRĂGUŢ ACCEPTĂ CONTESTAŢIA ÎN ANULARE a lui Gigi Mitrache şi desfiinţează, pur şi simplu, sentinţa propriilor ei colegi Catană, Sălan şi Păun, de la Secţia Civilă a Curţii. Mai mult decât atât, fără ca Mitrache să ceară rejudecarea recursului, judecătoarea fixează un termen şi pentru acest lucru. Şi, astfel, se judecă un fel de “recurs la recurs“. Dar nu la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cum spune legea, ci tot la Curtea de Apel Craiova.

CĂ TOATĂ AFACEREA A FOST PREMEDITATĂ, o dovedeşte faptul că noul proces dintre Mitrache şi “pârâtele RAADPFL şi Primăria Craiova“ este judecat, nici mai mult nici mai puţin, decât de acelaşi complet. Caz unic în analele justiţiei române. Cu alte cuvinte, tot trio Drăguţ, Pascu şi Teau, dar în formulă uşor modificată, adică Sorin Pascu în fruntea completului de judecată. Şi cum nu erau suficiente falsurile prezente în dosar, aceştia acceptă şi două declaraţii extrajudiciare de martori, care fuseseră respinse de instanţele anterioare (legea spune că, în recurs, nu se admite proba cu martori). Miză mare, sentinţă pe măsură: Mitrache obţine, definitiv şi irevocabil, cu concursul celor trei judecători şi în pofida legilor române, un imobil valoros în buricul târgului.

EXPRESUL DE SUD PREZINTĂ, în susţinerea acuzaţiilor pe care i le-am adus mai sus judecătoarei Nela Drăguţ,  o serie de acte din dosarul casei furate din strada Lipscani, acte despre existenţa şi conţinutul cărora organele de anchetă ar trebui să se autosesizeze. Dintr-un motiv foarte serios, şi anume acela că, false fiind, au stat, cu concursul soţiei fostului preşedinte al Curţii de Apel Craiova, la baza unei retrocedări.

IMOBILUL DIN LIPSCANI, fostă “30 Decembrie“, a aparţinut cândva craioveanului Mihail I. Vâlceanu, despre a cărui soartă, azi, nimeni nu mai ştie nimic. Nici când a murit, nici dacă a avut urmaşi, nici pe unde a lucrat. Cert este faptul că, prin nu se ştie ce mijloace, Gigi Mitrache, patronul de la Metal-Lemn, a intrat în posesia unui contract care atestă că Vâlceanu a cumpărat imobilul, la începutul anilor ’30, de la Paulina Popescu, din act reieşind că Mihail mai avea o casă în curte. Imobilul situat la nr. 30 este cel cumpărat de Mihail Vâlceanu de la Popescu, iar cel situat la nr. 32 este casa pe care Mihail o avea anterior. Şi care fusese naţionalizată în vremea comuniştilor. Scăpând din vedere acest aspect, Mitrache, procurator al unei “nepoate“ din Bucureşti a lui Vâlceanu, cere în instanţă imobilul de la 32, dar prezintă contractul de vânzare-cumpărare al casei de la nr. 30. Lucru care nu i s-a părut important judecătoarei Nela Drăguţ, de la Curtea de Apel Craiova, atunci când i-a făcut casa cadou lui Gigi Mitrache.

NELA DRĂGUŢ, SOŢIA FOSTULUI PREŞEDINTE AL CURŢII DE APEL CRAIOVA, s-a făcut că plouă şi în ceea ce priveşte domiciliul “moştenitoarei“ lui Vâlceanu, Valentina Niculiţă, aceasta figurând în actele depuse la dosarul de retrocedare a lui Mitrache, când în Craiova, pe strada C-tin Lecca nr. 8, când în Bucureşti, în diverse Sectoare ale Capitalei, când în Germania. De altminteri, Valentina Niculiţă, cea care revendică imobilul prin procuratorul Mitrache, nu a fost prezentă niciodată în sala de judecată. Dar nici magistraţii n-au citat-o, măcar de curiozitate, în proces, Mitrache fiind, pentru ei, suficient. Dacă ar fi verificat identitatea femeii, atunci judecătorii ar fi aflat că în Craiova, de exemplu pe strada C-tin Lecca, la numărul 8 nu a stat niciodată nicio Niculiţă.

NICI PROCURA FĂCUTĂ DE ACEASTA patronului IML nu a ridicat semne de întrebare, chiar dacă actul respectiv nu este datat, semnat sau autentificat de cineva. Mai mult decât atât, misterioasa Niculiţă (care, în unele întâmpinări făcute la instanţă, semnează şi Banner), prin procuratorul Gigi Mitrache, prezintă la dosar un certificat de moştenitor (încheiat în 1990 de un notar din Bucureşti şi autentificat, de acelaşi notar, în Craiova), în care se spune că l-ar moşteni pe unchiul său, Vâlceanu Ion, decedat în anul 1976, şi pe soţia acestuia, Vâlceanu Maria, decedată în 1988. Dintr-o adresă emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, rezultă că Vâlceanu Maria, în anul 2004, “nu figura ca decedată“. Atunci, pe cine moştenea, în 1990, Banner-Niculiţă? Şi cum se face că judecătoarea Drăguţ, care avea această adresă chiar sub nas în dosar, n-a văzut-o?

UN ALT ELEMENT DUBIOS care apare în poveste este testamentul lui Ion Vâlceanu (Vâlceanu Ion nu este aceeaşi persoană cu Mihail I. Vâlceanu, fostul proprietar al casei din Lipscani). Actul, tot nesemnat, este datat 1974 şi autentificat abia în 1983. Ce notar de stat, din acea vreme, avea curajul să încheie un testament după 11 ani, în condiţiile în care bucureşteanul Vâlceanu decedase deja în 1976? Surpriza de proporţii este însă alta: adresa 532, sosită în data de 13 februarie a.c. la redacţia Expresului de Sud, prin care Nicolae Liviu Popa, directorul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, susţine că “în evidenţele U.N.N.P.R. nu există niciun notar cu numele Neacşu Mihăescu Lidia“. Acesta fiind notarul la care Valentina Niculiţă a făcut certificatul de moştenitor.

TOATE ACESTE FALSURI au fost luate de bune de către magistratul Nela Drăguţ, cea care, prietenă fiind cu afaceristul Mitrache, i-a retrocedat acestuia, definitiv şi irevocabil, un imobil în mijlocul Craiovei. Întrebare pentru CSM: ceea ce a făcut judecătoarea Drăguţ, cea care vrea acum să devină chiar şefa Curţii de Apel, este sau nu un ABUZ în formă calificată? Altă întrebare, pentru DNA: Este sau nu abuzul în formă calificată o infracţiune? Dar falsul şi uzul de fals? Că magistratul în cauză exact asta a săvârşit!