PENTRU ACTUALUL PREŞEDINTE AL PARTIDULUI, SCANDALUL CU AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE reprezintă ultimul lucru de care avea nevoie. Este a patra ocazie, în interval de numai două luni, în care numele său se află pe prima pagină a ziarelor, într-o ipostază deloc plăcută.

PRIMUL SCANDAL A FOST CEL CARE A ATRAS, DUPĂ TOATE PROBABILITĂŢILE, ŞI ÎNFRÂNGEREA sa în competiţia cu Traian Băsescu din data de 6 decembrie: vizita la Sorin Ovidiu Vântu, pentru „relaxare“. Fotografiile care îl surprindeau, în miez de noapte, în vizită la cel pe care declarase că nici nu îl cunoaşte bine au făcut înconjurul Internetului şi i-au creat o imagine total nefavorabilă.

A URMAT COMPORTAMENTUL SĂU DIN MOMENTUL ANUNŢĂRII REZULTATELOR ALEGERILOR, atât a celor indicate de institutele de sondare a opiniei publice (sărituri în sus şi bucurie demnă de un fotbalist de divizie judeţeană care tocmai a înscris golul de onoare pentru echipa sa), cât şi a celor reale (neacceptarea realităţii şi acuzaţii de fraudă aduse adversarilor, într-un stil de care până şi Corneliu Vadim Tudor ar fi fost mândru).

FLACĂRA VIOLET I-A ARS ŞI MAI MULT DIN CREDIBILITATEA PE CARE O PĂSTRASE ÎN OCHII OPINIEI PUBLICE, din cauza încercării disperate de a inventa explicaţii pentru o înfrângere provocată, de fapt, doar de propria neputinţă. Acuzaţiile aduse lui Băsescu pentru folosirea unui consilier care fusese trup, suflet şi flacără alături de Geoană cu numai doi ani mai devreme indicau deja că se află în degringoladă.

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE A PUS BOMBOANA PE COLIVĂ, cu următorul comunicat: „Agenţia Naţională de Integritate, în baza prevederilor Legii nr. 144/2007, republicată, a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea de către senatorul Mircea Dan Geoană Preşedintele Senatului României, a infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută şi pedepsită de art. 292 din Codul Penal“.

PROBABIL CĂ – AŞA CUM S-A ÎNTÂMPLAT DE FIECARE DATĂ CU UN POLITICIAN ROMÂN ACUZAT CĂ A ÎNCĂLCAT LEGEA – MIRCEA GEOANĂ NU VA PĂŢI NIMIC. Dar lovitura vine exact în perioada în care se fac cărţile în partid pentru alegerea noii conduceri, iar Mircea Geoană, în loc să vorbească despre proiecte de viitor şi să facă opoziţie, este nevoit să se apere. Pe blogul său, el încearcă să ne convingă că cercetările ANI sunt „o sumă de neadevăruri şi de erori comise fie intenţionat, fie din lipsă de profesionalism“.

ÎN TIMP CE GEOANĂ, OBLIGAT SĂ PAREZE LOVITURI, FOLOSEŞTE MAI MULT SCUTUL DECÂT SPADA, Adrian Năstase a ridicat din praf stindardul luptei împotriva căpcăunului Băsescu, pe care îl atacă într-un editorial din „Jurnalul Naţional“, din care cităm: „Scăpat de povara imaginii electorale, Traian Băsescu pare să devină pe zi ce trece tot mai mult el însuşi, cel real. Nu politicianul anticomunist şi antisecurist, fără milă cu dezordinea şi cu hoţia, apropiat al cercurilor intelectuale care luptaseră ani în şir cu «sistemul ticăloşit», ales de cetăţeni ca atare în 2004”.

ATACUL LUI ADRIAN NĂSTASE LA TRAIAN BĂSESCU NU EXCELEAZĂ NICI PRIN SUBTILITATE, nici prin moralitate, legându-se mai mult de finii fratelui preşedintelui. Dar pentru membrul PSD acestea sunt amănunte, ceea ce contează e că are cine să se bată cu un Traian Băsescu devenit sperietoare pentru partid. Şi astfel Năstase acumulează puncte pentru confruntarea care se apropie.

ÎN ACEST TIMP, MIRON MITREA – CĂRUIA I SE ADUCE, MAI MULT SAU MAI PUŢIN VOALAT, cea mai gravă acuzaţie posibilă în PSD: înţelegere cu Traian Băsescu – dialoghează de la distanţă cu Victor Ponta despre reformarea PSD. Aşadar, şi el încearcă să dea mesajul că priveşte spre viitor, că are idei pentru partid, în timp ce actualul preşedinte fuge când de flacăra violet, când de propriile declaraţii anterioare.

ÎN ACESTE CONDIŢII, DEVINE DIN CE ÎN CE MAI CLAR FAPTUL CĂ „ERA GEOANĂ“ SE APROPIE DE SFÂRŞIT CU PAŞI REPEZI. Fostul ambasador în SUA, care şi-a început cariera politică în România fiind învins de Traian Băsescu în cursa pentru Primăria Capitalei, va ajunge spre finalul aceleiaşi cariere tot după o înfrângere în faţa lui Băsescu, de această dată într-o bătălie cu o miză mult mai importantă. Astfel, povestea se încheie ciclic, ca într-un roman al lui Rebreanu, cu deosebirea că lupta nu s-a dat pentru pământ, ci pentru putere.